joi, 10 decembrie 2009

Tarkovsky. Film as a Prayer. A Poetics of the Sacred in Andrey Tarkovsky's Cinema

Translation from Romanian.
TABLE OF CONTENTS

FOREWORD
ANDREY TARKOVSKY AND THE TIME OF HIS LIFE
THE POETICS OF THE SACRED IN ANDREY TARKOVSKY’S CINEMA
0. ARGUMENT
1. SACRED IN ART
2. THE SACRED SPACE
  2.1. Space in Art – Space in Cinema
  2.2 The Virtual Space
  2.3. Virtuality And Metaphysics
  2.4. Cinematic Space: Between Virtuality And Metaphysics
  2.5. Sacredness in Andrey Tarkovsky’s Cinema
  2.6. The Archetype of the House
    2.6.1. The Earthly House: Solaris
    2.6.2. The Childhood House: Mirror
    2.6.3. The House as an Object of Offer: The Sacrifice
    2.6.4. The Borrowed House: Nostalgia
    2.6.5. The Lack of the House: Ivan’s Childhood
    2.6.6. Man Has No Place On Earth: Andrey Rubliow
    2.6.7. The Tabor Dwelling: Stalker
  2.7. The Archetype of the Edenic Garden

3.THE MOTIF OF TIME IN ANDREY TARKOVSKY’S MOVIES
  3.1. Lucian Blaga’s Model of Temporal Horizons
  3.2. Time-as-An-Artesian-Fountain: Ivan’s Childhood and Andrey Rubliow
  3.3. Between Time-as-An-Artesian-Fountain and The Waterfall-Time: Solaris
  3.4. The Reverted Time of Repentance: Stalker
  3.5. The Time of the Memory: Mirror. The Motif of Duplicates
  3.6. The Time of Expectation and The Time of Action: Nostalgia
  3.7. The Eschatological Time: The Sacrifice
  3.8. Notes upon Lucian Blaga’s Time Model

4. THE CHRISTIC MOTIF
  4.1. From The Art of the Icon to a Christian Cinema
  4.2. The Deified Matter
    4.2.1. A Noah’s Ark: the Horse, the Dog, the Fowl
    4.2.2. The Poetics of the Four Elements
     4.2.2.1. The Motif of the Water
     4.2.2.2. The Motif of the Earth. Jonas’ Sign. The Parable of the Mud
     4.2.2.3. The Motif of the Air
     4.2.2.4. The Motif of the Fire
     4.2.2.5. The Pneumatophoric Vocation of the Matter
  4.3. The Iconic Face
    4.3.1. The Image of the Woman: The Archetype of the Virgin
    4.3.2. The Image of the Child: The Archetype of the Divine Infant
  4.4. The Christic Character
  4.5. The Philokalia of the Artist Today
  4.6. The Prophet-Artist

5. EPILOGUE (“Pray For Artists!”)
The Passions Upon Andrey
Andrey Tarkovsky’s Letter to The President of GOSKINO
Andrey Tarkovsky: Word of the Apocalypse
The Poems of the Father in The Movies of the Sun
Views of Spectators. Filmography. List of the Prizes

PRESENTATION OF THE BOOK
Quoted on: andreitarkovski.org/bibliografia.html
and on Nostalghia.com

Everyone accepts the presence of a metaphysical, spiritual, even religious and prophetic message of Tarkovskian films, but almost no one can explain how they work on the conscience of the spectators, their power of conviction, their mystery.
On the other hand, the "hunt for symbols", which became almost a common fashion in recent criticism and which can be encountered in some Tarkovskian studies, leaves the analyses at the middle of its way (the way from film aesthetics to spirituality).
The introductory chapter "Sacredness in Art" rises the question about the possibility of art to represent the sacredness, or in what degree and in what way has art the power to invoke immateriality, even the grace of the Holly Spirit? When the virtual space becomes metaphysical or even sacred? Both art and religious ritual use symbols (each one, in its specific ways) to signify the sacredness.
Approaching to cinema, which is, essentially, an art of image and movement, being described, therefore, by space and time, the book analyses the possibility of space and time to reflect spiritual world: can we speak about a "sacred space" and a "sacred time" in art, especially in cinema? These are the subjects of the next two chapters: "The Holly Space" and "The Motif of Time".
For finding out an answer, we have to open some chapters from the morphology of culture, that is the concept of space at Leo Frobenius and the concept of time at Lucian Blaga. These two thinkers of the XX-th century sustain that the dominant morphology of forms created by a culture brings to light the essence of its soul. Closed spaces, characteristic to Eastern (continental) cultures and best expressed by the Byzantine cathedral evidence the belief that spirit can find safe house in materiality. The opposite, the opened to infinite space, expressed by the Gothic cathedral and typical to the West-European culture reveals the tendency to transcend matter for conquering the spirit.
In Tarkovsky's scenographies the most recurrent object is the house: a traditional house, usually surrounded by a garden, a forest and a lake and which becomes the secret home, the shelter of the human soul. Tarkovskian house is an archetype (in Jungian sense). In all Tarkovskian films, the presence, loss or absence of the house express the state of the hero's soul and his deepest reasons of action. The archetype of the house must be related with emblematic moments from the peregrinations of the ancient Jews in order to find a place for the sanctuary, that is a home where human's soul and God would meet each other - such moments, hidden in our collective subconsciousness, are discretely evoked by Tarkovskian movies. All these considerations are widely argued and exemplified in the chapter "The Sacred Space".
Tarkovsky is considered an artist of the memory, a "sculptor in time". Although time takes shape in his hands, it isn't an ultimate value; time obeys to the filmic idea, giving it a visual expression. The three models of subjective time, the three temporal horizons enounced by Lucian Blaga (the fountain-time, the stream-time and the waterfall-time, refering, respectively, to the past, to the present and to the future) are present in the narrative structure of the films and reflect the heroes' conscience, their deepest expectations and their "strategy" of redemption. It is the third chapter, "The Motif of Time", in which the behaviour of these temporal horizons in Tarkovskian films is analysed, giving also an answer regarding the function of time, as a philosophical notion, for the human conscience.
The chapter "The Christic Motif" concludes: there isn't time or space that determine culture, therefore human conscience; even in art they are only a reflection of the spirit. Consequently, the deepest motif in Tarkovskian works is The Christ-like Motif. Reconciling matter and spirit, the Christian cross can be rediscovered in major art, joining the sensitivity of matter with human consciousness, enlightened by God.
Descending from aesthetic idea to the concreteness of the film frame, we notice that both natural elements (water, air, earth, fire), animals (the horse, the dog, the bird) and human beings (the woman, the child, the Christ-like hero) seem to be witnesses of a hierophany. Indeed, the matter has a pneumatophor vocation, it is able to remember the spirit: both the Fathers of the Church and modern physics are confirming that.
Therefore, the talent of a great artist consists in "catching" the touch of the holly grace upon the humility of the dust. It is interesting that, from all the abundance of the ancient symbolism of the four elements and of animals, leading us from heaven to hell and to the spaces of different mythologies, Tarkovsky instinctively selects those meanings that are useful to the spiritual dialectics of human conscience, on his way to redemption.
By the same meaning, the presence of humans, never pointing out their psychology, leads directly to their celestial archetype (respectively, the archetype of The Virgin, of The Divine Child and of The Saviour). Their similitude with the Orthodox icon can't be ignored and reveals the sacred dimension of the human being and our urgent need of interior restoration.
The book ends with some remarks about Tarkovsky's relation with Christianity and the prophetical dimension of his art. The vocation of major art, even nowadays is nearly similar to that of the Church and the religion, that is to remind people about their divine origin and to rejoin (re-ligio) humans with Divinity. A great artist is for the society almost what is a priest for the Church but, because of the chaotic character of postmodern culture, his capacity of spiritual orientation is hardly tempted. That's why the Epilogue's motto is: "Pray for the artists!".

See also: Marian Radulescu comments the book ”Tarkovsky. Film as a Prayer”

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

De vorbă cu Marina Tarkovskaia, sora regizorului Andrei Tarkovski

Prefaţă de Elena Dulgheru.
Anul apariţiei: 2004
Format: 14 x 20 cm., 96 de pagini.
Stare stoc: în curs de epuizare.
Preţul în librărie: 8,9 RON

Cartea cuprinde un interviu luat de criticul de film Elena Dulgheru în 2003 "celei mai documentate purtãtoare de cuvânt a regizorului", centrat în jurul a "trei generatii Tarkovski", fotografii de familie şi o suitã de povestiri autobiografice inedite ale Marinei Tarkovskaia.
Cuvântul de forţã al cãrţii este rostit de sora regizorului: «Povestea Cãlãuzei este "povestea" lui Hristos».

Fragmente se pot citi la: Traduceri si originale ED-De-vorba-cu-Marina-Tarkovskaia

Recenzii şi referinţe


  • De vorbă cu Marina Tarkovskaia, sora regizorului Andrei Tarkovski

Marina Tarkovskaia
titlu: De vorbă cu Marina Tarkovskaia, sora regizorului Andrei Tarkovski
autor: Elena Dulgheru
editura: Arca Învierii, 2004
număr de pagini: 96
Cartea Elenei este al doilea volum apărut în limba română despre celebrul regizor (după Andrei Tarkovski – Filmul ca rugăciune, al aceleiaşi autoare).
Sinopsis: Pe lângă interviul cu Marina Tarkovskaia, volumul mai cuprinde cinci povestiri din cartea acesteia, Cioburile oglinzii, în care „fenomenul Tarkovski” este urmărit pe parcursul a câtorva generaţii, poeziile lui Arseni Tarkovski din filmele fiului său (Oglinda, Călăuza, Nostalgia), articolul „Andrei, Cel Întâi-Chemat al artei a şaptea”, un tabel cronologic al vieţii şi o filmografie Andrei Tarkovski.

La peste 25 de ani de la moartea sa (în 1986), „mitul Tarkovski” e încă viu. Sora regizorului este acum un PR autorizat al acestui regizor nepereche. A călătorit în toată lumea cu filmele sale, a scris cărţi, a dat interviuri.
Îşi aminteşte – între altele – de mini-stagiunile dedicate lui Tarkovski în Germania (când entuziasmul receptării a topit proverbiala răceală a nemţilor) şi din Chile (unde organizatorii au pregătit o pancartă pe care au scris: TARKOVSKI TRĂIEŞTE!). A apărut însă şi o „ofensiva anti-Tarkovski” a criticilor de film din Rusia şi nu numai:
„Această tendinţă a culturii noastre, a literaturii, din muzica uşoară, din televiziune, din mass media, toată această avalanşă de vulgaritate şi de cinism prăbuşită peste noi nu poate să nu se răsfrângă şi asupra culturii majore, asupra filmului şi, în particular, asupra atitudinii faţă de Tarkovski”, comentează Marina Tarkovskaia.
„Oamenii de asfalt”, mai spune ea, „nu se pot apropia de un ideal spiritual, ca acela  al lui Andrei”.
Poate avea Tarkovski urmaşi spirituali în cinema? – îşi întreabă Elena Dulgheru  interlocutoarea. Modul de supravieţuire în lumea filmului – explică sora cineastului – este exacerbat mercantil:
„Timpurile de acum din Rusia şi din întreaga lume sunt dominate de bani, numai de bani.” Prin urmare, Tarkovski nu mai are urmaşi: „A fost Kaidanovski, care din nefericire a murit foarte devreme.” Ar mai fi, în cinematograful contemporan, Alexander Sokurov, însă „şi el îşi are calea lui proprie”.
Capitolul „Andrei Tarkovski – Cel Întăi Chemat al artei a şaptea” trece în revistă cugetările şi convingerile regizorului despre enorma responsabilitate a artistului şi „arta păcătoasă” – un „gând sacrileg” determinat de criza culturală a ultimului veac. Ultimul sfert de veac XX îi permite artistului să se poate dispensa de orice reper spiritual, să-şi privească talentul ca pe o proprietate a sa, să considere că talentul nu îl obligă la nimic.
De unde şi lipsa de spiritualitate din arta contemporană: „Arta – afirmă Tarkovski în celebrul său Cuvânt despre Apocalipsă, rostit de cineast cu doi ani înainte de a muri, în biserica londoneză St. James se transformă fie într-o căutare formală, fie într-un produs comercial, iar cinematograful se găseşte în punctul de vârf al acestei situaţii.”

Sursa: http://hyperliteratura.ro/de-vorba-cu-marina-tarkovskaia-sora-regizorului-andrei-tarkovski/

Citări:
http://radudumbrava.wordpress.com/2007/10/05/cazul-andrei-zvyagintsev-o-noua-aparitie-autentica-in-cinematografia-rusa/

Ghidul mănăstirilor din Basarabia


Autor: GHEORGHIŢĂ CIOCIOI
Conţine harta mănăstirilor Basarabiei.
Prefaţă de Gheorghiţă Ciocioi.
Anul apariţiei: 2004
Format A6, 80 de pagini.
Stare stoc: disponibil.
Preţul în librărie: 6 RON

Acatist închinat Icoanei Maicii Domnului “Sporirea Minţii”

Anul apariţiei: 2003
Format: A6. Număr de pagini: 32
Traducere din limba rusă şi Postfaţă de Elena Dulgheru.
Stoc: în curs de epuizare.

Preţul în librărie: 1,5 RON.

ICOANA MAICII DOMNULUI SPORIREA MINTII
Ziua prãznuirii: 15/28 august (stil nou)

Icoana a fost descoperitã în Rusia, în catedrala Schimbãrii la Faţã din oraşul Rîbinsk, gubernia Iaroslav. Oamenii se roagă la aceastã icoanã pentru luminarea minţii, pentru reuşitã şi spor la învãţãturã şi la examene. Pãrinţii care descoperã la copiii lor o slãbiciune a minţii în deprinderea ştiintei de carte şi a învãţãturii de credinţă aleargã la aceastã icoanã, pentru a se ruga Preasfintei Nãscãtoare şi dumnezeiescul sãu Fiu, ca izvoare de înţelepciune pentru sporirea minţii copiilor lor.


Textul complet al Acatistului: Traduceri si originale ED - Acatist-in-cinstea-icoanei

Tarkovski, Filmul ca rugăciune. Ediţia a II-a

Autor: Elena Dulgheru
Prefaţă la ediţia a II-a de Elena Dulgheru.
Anul aparitiei: 2002.
Format: 14 x 20 cm.
Stare stoc: disponibil.
...............................................
Cronici, referinţe, comentarii:
Valerian Sava, Filmul în trei proiecţii, România literară nr. 19/2002, http://www.romlit.ro/filmul_n_trei_proiecii
Magda Mihăilescu, Adevărul, 2002
Călin Stănculescu, România Liberă, 2002
Alex Leo Şerban, Un artist sovietic, Dilema, nr. 476/2002, http://www.ceeol.com/aspx/getdocument.aspx?logid=5&id=695FB729-6CB1-11D6-AD83-00C0DFF40141;
Alexandra Titu, Raţiunea mistică, an VII, nr.1-2/2001, an VIII, nr.1-2/2002, an IX, nr. 1-2/2003, Editura Sf. Gheorghe Vechi, 2003, p. 168, Traduceri si originale ED.

Marian Rădulescu, noiembrie 2007

Marian Rădulescu, 11 mai 2009,
Marian Rădulescu - Zona, spaţiu taboric, august 2007
Cinemaloghia, 3 martie 2008, Casa în filmele lui Andrei Tarkovski, http://cinemaloghia.blogspot.com/2008/03/casa-in-filmele-lui-andrei-tarkovski.html
Marian Rădulescu, 9 septembrie 2009, Cinetipar. Filme pe româneşte. Cărti, edituri, rafturi
Marian Rădulescu, septembrie 2009, Spre poetica sacrului la Andrei Tarkovski

Tarkovski. Filmul ca rugăciune. O poetică a sacrului în cinematograful lui Andrei Tarkovski

Autor: Elena Dulgheru
Anul aparitiei: 2001
Format: 14 x 20 cm., 267 pagini.
Prefata de Prof. Univ.Dr. Manuela Cernat.
Stare stoc: epuizat
"Faţã de nu puţinii exegeti ai dispãrutului cineast, Elena Dulgheru este prima şi, deocamdatã singura, care a avut intuiţia sã-i descifreze creaţia în cheie creştin-ortodoxã [...] Cu atât mai mare este meritul tinerei autoare a volumului de faţã. Ea propune cea mai adecvatã, mai profundã şi mai pertinentã interpretare a operei lui Andrei Tarkovski, pornind de la afirmaţia cineastului, pe care a şi ales-o ca motto: "Arta este o formã de rugãciune". Manuela Cernat

Fragmente din carte se pot citi la: Traduceri si originale ED-tarkovski-filmul-ca-rugaciune

Sfântul Serghie de Radonej, Teologul Sfintei Treimi


Autor: Înţeleptul Epifanie
Anul apariţiei: 2001.
Format: 14x20 cm., 185 de pagini.
Traducere din limba rusă, adaptare, postfaţă şi note de Elena Dulgheru.
Starea stocului: epuizat.

Mai multe fragmente din text la: Traduceri si originale ED - Sfantul Serghie de Radonej