"Scara Raiului în cinema" distinsă cu Premiul de excelenţă "George Littera" 2011 - "revelaţie sacră a discursului filmic"

Miercuri, 14 decembrie 2011, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Vila Rodizio din Bucureşti, volumul "Scara Raiului în cinema" a fost distins de Asociaţia Culturală DIALLOG cu Premiul de excelenţă "George Littera" 2011 - "revelaţie sacră a discursului filmic".

Dosar de presă la "Scara Raiului în cinema" şi "Pentru trecerea zării şi alte poeme"

Anunt dubla lansare de carte la Humanitas-Kretzulescu din 24 octombrie 2011

Reportaj la dubla lansare de la Librăria Humanitas-Kretzulescu în revista Ararat, noiembrie 2011.


Interviu video de la lansarea de la Humanitas-Kretzulescu - Sensotv.ro

Trepte spirituale pe scara cinematografului - Recenzie în Romania Liberă, 31 octombrie 2011, de Gabriela LUPU (vezi mai jos textul integral)

Cronică a dublei lansări de la Humanitas-Kretzulescu, în revista armenească ”Zhamanak” (Armenia, 25.10.2011) (vezi mai jos textul integral)

Anunţ în revista armenească MSHAKUIT ("Cultura"), 26 octombrie 2011.

 Recenzie de  Cristina Manuk în revista Araratonline, 5 decembrie 2011

Trei mari cineaşti pe Scara Raiului

Semnalăm apariţia, la Editura Arca Învierii, a unui volum semnat de doamna Elena Dulgheru – specializată în relaţia dintre cinematografie şi estetica sacrului – despre motivul şi simbolistica Scării Raiului în operele a trei mari cineaşti moderni: Kusturica, Tarkovski, Paradjanov. Prefaţa este semnată de un nume care nu mai are nevoie de prezentare – Manuela Cernat.

Avem de-a face cu un demers estetic ambiţios, aparent riscant dar, la o privire atentă, cît se poate de motivat prin substanţa spirituală a operelor investigate, vizînd o „redescoperire a Bizanţului” în arta Europei de Sud-Est. E vorba – în termenii Manuelei Cernat – despre „O scară al cărei model îndepărtat e cărarea verticală de îngeri, oameni şi demoni din visul patriarhului iacob. O scară a anamnezei” şi, totodată, de „trei sensibilităţi şi paradigme auctoriale reprezentative pentru cele trei moduri de relaţionare cu scarul din lumea contemporană”. Anume: sacrul imuabil al credincioşilor marilor religii, sacrul relativizabil al agnosticilor şi cel refuzat al ateilor. Pe linia acestui demers, Elena Dulgheru diagnostichează, mai întîi, „maladia” contemporană a uitării sacrului în arta contemporană (şi nu numai…), identificînd, prin intermediul celor trei mari figuri ale cinematografiei, trei căi ale „reamintirii”. Incursiunea în istoria filmului religios şi în raporturile acestuia cu politicul este însoţită, avenit, de analiza formelor de reprezentare filmică a mesajului spiritual din ultimele cinci decenii, dublată de identificarea promptă a surselor estetice, filozofice şi ideologice aferente. Trebuie spus că, din cele trei substanţiale studii de caz privind imaginile Paradisului, cel mai amplu şi mai detaliat este – nu întîmplător – cel dedicat cineastului armean Serghei Paradjanov, veritabilă micromonografie. Într-adevăr: filmografia acestuia (Sayat-Nova, Aşik-Kerib, Legenda fortăreţei Suram ş.a.) sau, cu o inspirată formulă a autoarei, „cinem-arheografia” sa, oferă, de departe, gama cea mai bogată şi mai diversă a reprezentărilor edenice, ducînd filonul creştinismului răsăritean, armeano-bizantin, pînă pe coordonatele postmodernismului, care îi acordă – crede Elena Dulgheru – o nouă şansă reprezentaţională. „Postmodernismul creştin” e văzut ca „un miracol al Răsăritului” şi, aş adăuga, o contribuţie majoră a artei răsăritene contemporane. Densă, multistratificată, cu un discurs vădind competenţă, precizie a valorificării surselor şi claritate conceptuală, cercetarea urmăreşte varii izvoare biblice şi mitico-simbolice (între care legenda românească a Mănastirii Argeşului), iar rezultatele sunt demne de toată atenţia, dincolo de fruntariile esteticii cinematografice. Volumul este completat, la final, de o „Anexă bio-filmografică” a celor „trei mari”.

Cristina MANUK

__________________________________

Trepte spirituale pe scara cinematografului

Recenzie în Romania Liberă, de Gabriela Lupu , 30 octombrie 2011

 

Lucrarea scoate în evidenţă nu doar calitatea de revoluţionari ai filmului a celor trei cineaşti, ci şi valenţele mistice ale operelor lor. Cartea continuã direcţia de cercetare în domeniul esteticii sacrului şi a cinematografului iniţiată de autoare cu volumul „Tarkovski. Filmul ca rugăciune. O poeticã a sacrului în cinematograful lui Andrei Tarkovski". Cei trei regizori şi filmele lor sunt folosite ca „material didactic" pentru a exemplifica raportarea artistului la divinitate.

Dacă Tarkovski este recunoscut ca un cineast mistic, fiind considerat omologul lui Dostoiveski în cinema, iar Padajanov prin „haltele" sale în puşcăriile sovietice a căpătat o aură de martir, un pic mai dificil de încadrat la categoria „mistic" este Kusturica. Şi acesta însă ar putea avea un corespondent biblic, în figura fiului risipitor, iar filmele sale „Underground" sau „Vremea ţiganilor" despre asta şi vorbesc, despre o îndelungată călătorie prin război, prin vicii sau prin deşert în căutarea luminii.  

__________________________________

Cronică a dublei lansări de la Humanitas-Kretzulescu, în revista ”Zhamanak” (Armenia, 25.10.2011)

Բուխարեստում տեղի է ունեցել Փարաջանովին, Կուստուրիցային և Տարկովսկուն նվիրված գրքի շնորհանդեսը

• 17:49
• 2011-10-25

Ինչպես տեղեկացնում է «Առաջին լրատվական»-ը, հոկտեմբերի 24-ին Բուխարեստի կենտրոնական գրախանութներից մեկում ներկայացվել է կինոքննադատ և բանաստեղծուհի Ելենա Դուլգերուի «Դրախտի աստիճանները կինոյում. Կուստուրիցա, Տարկովսկի և Փարաջանով» գիրքը (Elena Dulgheru, Scara Raiului in cinema. Kusturica, Tarkovski, Paradjanov):
Միջոցառմանը ներկա են եղել կինո և գրաքննադատներ, կինոգործիչներ, արվեստագետներ, մշակութային մամուլի լրագրողներ, ինչպես նաև Բուխարեստի հայ և ռուս համայնքների ներկայացուցիչներ:
Հեղինակին ուղղված շնորհավորական խոսքով և 20-րդ դարավերջի համաշխարհային կինոյի ու մտքի վրա խոր հետք թողած այդ խոշոր անհատների գնահատումով երեկոն բացել է Հայաստանի դեսպան Համլետ Գասպարյանը, որին հետևել է Վրաստանի գործերի ժամանակավոր հավատարմատար տիկին Պալիանիի խոսքը:
Միջոցառմանը ելույթ են ունեցել հայտնի կինոքննադատ, դոկտոր պրեֆեսոր Մանուելա Չեռնատը և բանաստեղծուհի Լիլիանա Ուրսուն:

Scara Raiului în cinema. Kusturica, Tarkovski, Paradjanov

THE LADDER OF HEAVEN IN CINEMA. KUSTURICA, TARKOVSKY, PARAJANOV

The book continues to explore the aesthetics of sacredness in cinema and in arts, a direction of research which has been started by Elena Dulgheru with her volume “Tarkovsky. Film as a prayer. A poetics of the sacredness in Andrei Tarkovsky’s cinema” (Arca Invierii Publishing House, Bucharest, 2002). Three complementary auctorial paradigms, outstanding for the three ways of relating to sacredness in contemporary world (the sacred, as a transcendental and immutable value of the great religions; the relativising or immanent sacred of the freethinkers and agnostics; and the lost or forgotten absolute of the atheists returning to God, respectively) are put together in order to sustain a fundamental ontological, mythical, religious image, which had been ensealed from the very beginning in our collective subconsciousness: the image of the primary blissful topos. Three very different film-makers have been chosen to give substance to these three paradigmas.

“With this new volume, Elena Dulgheru reaffirms her rare and therefore more precious quality: the gift to transform a scholastic tome of cultural history into a passionate lecture, carrying along the lecturer into a surprising spiritual adventure, at the end of which he will be meeting the revelation of an redemptive dimension” (Manuela Cernat).

Festivalul de Artă Creştină „Sinapsa”, 28-29 octombrie 2011, Teliu (jud. Braşov)

Asociaţia „Sinapsa XXI”, Asociaţia Social-Culturală „Suflet Transilvan”, Parohia Ortodoxă Teliu-Vale şi Primăria comunei Teliu, jud. Braşov, vă invită la:

Festivalul de Artă Creştină „Sinapsa”

Dedicat canonizării sfântului Andrei Şaguna, Mitropolitul Ardealului, şi memoriei părintelui Ghelasie Gheorghe de la Frăsinei. Va cuprinde câteva conferinţe pe tema artei creştine, lansări de carte, precum şi reprezentaţii de poezie, teatru, muzică, pictură (artă iconografică) şi film. Se va desfăşura în intervalul 28-29 Octombrie 2011 în comuna Teliu, judeţul Braşov, la Căminul Cultural din Teliu.

Participanţi (în ordine alfabetică):

Paul Aretzu, Luigi Bambulea, Virgil Borcan, pr. Costin Butnar, Alice Butnar, Ana Atena Butnar, Cătălina Cadinoiu, Florin Caragiu, pr. Ioan Chirilă, Daniel Drăgan, Marian Drăghici, Elena Dulgheru, Aida Hancer, Cristi Iacob, Gabriela Iacob, pr. Nicolae Jinga, Adriana Lisandru, pr. Ioan Mărginean, Adrian Munteanu, Monica Patriche, Cristina Petruţ, Nicoleta Popa, Adrian Popescu, Eugen Serea, Octavian Soviany, Aleksandar Stoicovici, Laurenţiu Ciprian Tudor, Sarah Tîlvăr, Eugenia Ţarălungă, Liliana Ursu, Miruna Vlada. Moderator: Florin Caragiu

Program:

Vineri 28 Noiembrie

13.30 Deschidere

14.00-15.00 Prelegeri despre arta creştină

15.00-17.00 Poezie şi Muzică

17.00- 17.45 Teatru

17.45-18.30 Lansări de carte

18.30-19.15 Masa

19.15- 21.00 Film, Masă Rotundă

Sâmbătă 29 Noiembrie

8.00-10.00 Sfânta Liturghie

10.00-10.30 Expoziţie de artă iconografică

10.30-11.00 Teatru

11.00-13.00 Poezie şi Muzică

13.00-14.00 Masa

14.00-14.30 Teatru

14.30-16.30 Poezie şi Muzică

Parteneri Media: Asociaţia „Orante”, Braşovul tău, Cenaclul „Bocancul Literar”, Cenaclul literar „Pavel Dan” (Timişoara), Cenaclul literar „Caii verzi de pe pereţi” (Braşov), Editura „Platytera” (Bucureşti), Editura „Arania” (Braşov), Editura „Arca Învierii” (Bucureşti), MixTv, Radio Braşov, Radio Târgu-Mureş, Revista Feed-Back (Iaşi), Revista „Ramuri” (Craiova), Revista „Sinapsa” (Bucureşti), Revista „Steaua” (Cluj-Napoca), revista „Verso” (Cluj-Napoca), Revista "Viaţa Românească şi paginile web: http://ghelasiegheorghe.blogspot.com, http://mihaicaragiu.blogspot.com, www.agonia.ro, www.zonaliterara.ro.

Vă aşteptăm!

Pentru trecerea zării şi alte poeme

Cartea este debutul în poezie şi în ilustraţie de carte al criticului de film şi eseistei Elena Dulgheru.

Referinţe critice

Paradoxurile pe care le include în sine poezia Elenei Dulgheru sunt mai multe. Primul dintre ele este acela că, deşi foloseşte fără reticenţă şi respectuoasă, aş zice, forme tradiţionale, tonul, atmosfera şi impresia pe care o lasă sunt ale unei nonşalante contemporaneităţi. De la ritmul de doină sau de baladă şi până la cadenţele de haiku, versul curge prin două albii care se cuprind una într-alta: cea a timpului de totdeauna şi cea a zilei de azi. Un alt paradox, la fel de tulburător, cuprins în aceste versuri este acela că fără să fie o poezie religioasă, ea este una mistică, umbra luminoasă a Paradisului planând peste cuvinte ca o continuă şi subînţeleasă aureolă pe care, doar din când în când, o aluzie culturală sau o referinţă teologică o explicitează cu timiditate. Simbolul secret al peştelui care revine astfel mereu, cu încăpăţânarea de a nu lăsa uitat sensul esenţial, ca şi rugăciunile propriu-zise din ultima secţiune a volumului apar ca o transcriere într-un alfabet mai înalt al celorlalte forme de iubire.

Ana BLANDIANA

Este o carte scrisă parcă la „pragul minunii” şi sub pârga luminii de Sus prin care autoarea ne invită să trecem alături de ea zarea pentru a-i cunoaşte rânduiala poetică. (…) Drumul spre Înalt s-ar mai putea intitula această călătorie iniţiatică prin intermediul poeziei. (…) Cele nouă cicluri ale volumului pot fi privite şi ca nouă trepte spre o nouă naştere în Duh. Precum nouă des-pătimiri sau tot atîtea încercări de eliberare de prisosul lumii.

Liliana URSU

Umbrite de cea de-a 4-a Antinomie („există o cauză primă a lumii – Dumnezeu”), din anatomia „raţiunii pure”, se desprind rădăcinile acestei poezii al cărei fast o leagă deodată de răsăriturile (din Urania, cu ierarhiile cuvenite) şi de apusurile în pământul văzut ca un patrimoniu bine păstrat, din ancestralitate.
Şi cerul şi pământul – o matrice a-tot-integratoare generând, la nesfârşit, metafora şi semnificaţia: „Deodată e totul a fi / Şi se umple văzduhul de mine / Acest zbor, acest rupt Miazăzi…”
F. de Saussure formula, într-una din paginile lingvisticii sale generale: „gândul este pagina, sunetul, contrapagina”, lămurind astfel asupra armoniei organice care fiinţează în acel ţinut inefabil dintre impresie şi expresie.
Această poezie exprimă tocmai indestructibilitatea dintre gândul aşezat foarte şi cuvântul care-l îmbracă pe măsură. Crinii câmpurilor. Ora „pogorârii hlamidelor de purpură pe pământ”.
Această poezie se defineşte în relaţie cu acea „cauză primă” de care am amintit. Ea a absorbit axioma matematică în metaforă.
Ea a dus „cauza primă”, în eonul postmodern, la „ruperea Zării”.
Iar explicaţia o luăm din fulgurările unor lumi îndepărtate – Extremul său Orient care e tocmai sufletul său a cărui energetică se descoperă şi se cucereşte pe respiraţia unor ample poeme ori în esenţa unui haiku. Şi chiar „va opri în loc o stea”, în acest exod către transparenţă, în care „de aur e jertfa Tatălui”; transparenţa dinspre „Alba Poartă a Luminii”. Ca desen şi compoziţional, în acest registru al „corespondenţelor”, poemele amintesc de stampa unui Hokusai.
Poeta a coborât, apoi, în istorie şi cotidian, pe cărarea îngustă a salvării prin artă.
Iar poezia – ca un triunghi pe care îl înghiţi într-o supremă nevoinţă – i-a devenit condiţia de zonă de supravieţuire. Regentată de „Duhul cu putere de Sus / Ca un clopot cu rădăcina în Cer / Ca o ancoră de lumină”.
După zece ani de tăcere („un temps de vivre”), Cuvântul se întoarce, într-un alt timp („un temps pour témoigner de vivre”).
Prin arta „cu totul şi cu totul de aur”, în armonia dialectică, din determinismul în care poeta, în ipostaza şi de stalker contemporan, se nevoieşte pre sine.

Nazaria BUGA

Poeta, ale cărui intuiţii se întind spre capătul timpului, trăieşte indefinitul limitei ca pe o urgenţă a comprimării viziunii şi a trăirii veşniciei în clipă (...) Poeta are fervoarea experimentării, astfel că întâlnim şi poeme dominate de ermetism, ce ne amintesc de Ion Barbu (...) Sunt zone în care proliferează asociaţii trans-logice în maniera slalomului imagistic nichitian (...) Versul ce survolează existenţa, luând prim-planuri dintre cele mai neaşteptate, provoacă permanent la participare.

Florin CARAGIU

Te aştepţi din partea unui critic de film să folosească din plin imaginea, dar poezia Elenei Dulgheru pare să vină din zona unui inefabil care nu acoperă imaginarul evaziv pictural (...) Poeta şi criticul de film par să se despartă aici, poezia ţinând de o dimensiune a sacrului, de un act categoric al artei ca Viaţă. Întâlniri esenţiale şi întrebări esenţiale refac un fel de plasă în care sunt pescuite noduri şi semn.

Monica PATRICHE

Desenele Elenei Dulgheru nu par doar ilustraţii la propriile poeme, de fapt nici nu sunt pe de-a întregul, ci se înfiripă ca alte poeme, exprimate într-un alt limbaj (...) Linia şi litera devin simboluri şi semne, iar de metamorfozele acestea proteice poeta-pictor nu pare deloc străină, chiar dimpotrivă – ştie să le caute, să le găsească, să le confere noi forme şi tîlcuri, dimensiuni şi perspective (...) Lumina, invizibilul făcut vizibil, ludicul, geometria, paradoxul – sunt tot atîtea prezenţe ale desenelor ei, care nu se uită prea uşor.

Vladimir BULAT

O carte semnată şi contrasemnată de Elena Dulgheru, dar aproape nimic despre film! Încă două vocaţii ascunse în spatele istoricului de film… Un dublu debut, pentru o lectură complementară: a cuvintelor prin imagini, a formelor prin versuri, a poeziilor prin desene… Pentru o reîntâlnire şi aşezare a desenelor alături de cuvinte: desenul vis-a-vis de poezie.

Radu IGAZSAG

O recenzie a cărții, semnată de scriitorul și publicistul Dan Stanca, publicată în Ziarul Lumina din 24 septembrie 2013.