Prefaţă de Elena Dulgheru.
Anul apariţiei: 2004
Format: 14 x 20 cm., 96 de pagini.
Stare stoc: în curs de epuizare.
Preţul în librărie: 8,9 RON
Cartea cuprinde un interviu luat de criticul de film Elena Dulgheru în 2003 "celei mai documentate purtãtoare de cuvânt a regizorului", centrat în jurul a "trei generatii Tarkovski", fotografii de familie şi o suitã de povestiri autobiografice inedite ale Marinei Tarkovskaia.
Cuvântul de forţã al cãrţii este rostit de sora regizorului: «
Povestea Cãlãuzei este "povestea" lui Hristos».
Fragmente se pot citi la:
Traduceri si originale ED-De-vorba-cu-Marina-Tarkovskaia
Recenzii şi referinţe
De vorbă cu Marina Tarkovskaia, sora regizorului Andrei Tarkovski
titlu: De vorbă cu Marina Tarkovskaia, sora regizorului Andrei Tarkovski
autor: Elena Dulgheru
editura: Arca Învierii, 2004
număr de pagini: 96
Cartea Elenei este al doilea volum apărut în limba română despre celebrul regizor (după Andrei Tarkovski – Filmul ca rugăciune, al aceleiaşi autoare).
Sinopsis: Pe lângă interviul cu Marina Tarkovskaia, volumul mai cuprinde cinci povestiri din cartea acesteia, Cioburile oglinzii
,
în care „fenomenul Tarkovski” este urmărit pe parcursul a câtorva
generaţii, poeziile lui Arseni Tarkovski din filmele fiului său (Oglinda, Călăuza, Nostalgia), articolul „Andrei, Cel Întâi-Chemat al artei a şaptea”, un tabel cronologic al vieţii şi o filmografie Andrei Tarkovski.
La peste 25 de ani de la moartea sa (în 1986), „mitul Tarkovski” e
încă viu. Sora regizorului este acum un PR autorizat al acestui regizor
nepereche. A călătorit în toată lumea cu filmele sale, a scris cărţi, a
dat interviuri.
Îşi aminteşte – între altele – de mini-stagiunile dedicate lui
Tarkovski în Germania (când entuziasmul receptării a topit proverbiala
răceală a nemţilor) şi din Chile (unde organizatorii au pregătit o
pancartă pe care au scris: TARKOVSKI TRĂIEŞTE!). A apărut însă şi o
„ofensiva anti-Tarkovski” a criticilor de film din Rusia şi nu numai:
„Această tendinţă a culturii noastre, a literaturii, din muzica
uşoară, din televiziune, din mass media, toată această avalanşă de
vulgaritate şi de cinism prăbuşită peste noi nu poate să nu se răsfrângă
şi asupra culturii majore, asupra filmului şi, în particular, asupra
atitudinii faţă de Tarkovski”, comentează Marina Tarkovskaia.
„Oamenii de asfalt”, mai spune ea, „nu se pot apropia de un ideal spiritual, ca acela al lui Andrei”.
Poate avea Tarkovski urmaşi spirituali în cinema? – îşi întreabă
Elena Dulgheru interlocutoarea. Modul de supravieţuire în lumea
filmului – explică sora cineastului – este exacerbat mercantil:
„Timpurile de acum din Rusia şi din întreaga lume sunt dominate de
bani, numai de bani.” Prin urmare, Tarkovski nu mai are urmaşi: „A fost
Kaidanovski, care din nefericire a murit foarte devreme.” Ar mai fi, în
cinematograful contemporan, Alexander Sokurov, însă „şi el îşi are calea
lui proprie”.
Capitolul „Andrei Tarkovski – Cel Întăi Chemat al artei a şaptea”
trece în revistă cugetările şi convingerile regizorului despre enorma
responsabilitate a artistului şi „arta păcătoasă” – un „gând sacrileg”
determinat de criza culturală a ultimului veac. Ultimul sfert de veac XX
îi permite artistului să se poate dispensa de orice reper spiritual,
să-şi privească talentul ca pe o proprietate a sa, să considere că
talentul nu îl obligă la nimic.
De unde şi lipsa de spiritualitate din arta contemporană: „Arta – afirmă Tarkovski în celebrul său
Cuvânt despre Apocalipsă, rostit de cineast cu doi ani înainte de a muri, în biserica londoneză St. James
– se
transformă fie într-o căutare formală, fie într-un produs comercial,
iar cinematograful se găseşte în punctul de vârf al acestei situaţii.”
Sursa: http://hyperliteratura.ro/de-vorba-cu-marina-tarkovskaia-sora-regizorului-andrei-tarkovski/
Citări:
http://radudumbrava.wordpress.com/2007/10/05/cazul-andrei-zvyagintsev-o-noua-aparitie-autentica-in-cinematografia-rusa/
Elena Loghinovski, Angelica Biruță, Mircea
Duzineanu, Silvia Naum, domnul Carol... 
