"L’édition orthodoxe en Roumanie" - Arca Invierii la Zilele Cărţii Ortodoxe de la Paris, 17-18 februarie 2012

Între 17 şi 18 februarie 2012, la Paris, sub înaltul patronaj al Adunării Episcopilor Ortodocşi din Franţa, s-au desfăşurat Zilele cărţii ortodoxe în Franţa, eveniment organizat de site-ul Orthodoxie.com, în parteneriat cu Editions du Cerf, compania de asigurări Mutuelle Saint-Christophe şi săptămânalul "La Vie" şi găzduit de sediul companiei de asigurări (277, rue Saint-Jacques, Paris 5e).

Arca Învierii a fost singura editură din România prezentă la eveniment.

Mai multe informatii pe portalul Orthodoxie.com, care a publicat alocuţiunea Editurii Arca Învierii susţinute în cadrul Zilelor Cărţii Ortodoxe în Franţa: 

"L'édition orthodoxe en Roumanie", par Elena Dulgheru (lundi 12 mars 2012),
Les éditions Arca Invierii en Roumanie (vendredi, 30 mars 2012)
sau pe blogul Elenei Dulgheru:http: //www.elena-dulgheru.blogspot.ro/2012/01/zilele-cartii-ortodoxe-in-franta.html 

Un reportaj de la Journées du livre orthodoxe en France, intitulat "Cărţile Ortodoxiei, în Inima Europei - pelerinaj parizian" a apărut în Ziarul Lumina de vineri 9 martie 2012 şi pe: http://elena-dulgheru.blogspot.ro/2012/03/cartile-ortodoxiei-in-inima-europei.html.

Ierom.Makarios evocând la Paris pe părinţii Cleopa şi Teofil Pârâian

Alocuţiunea Editurii Arca Învierii susţinută în cadrul Zilelor Cărţii Ortodoxe de la Paris (2012):

L’édition orthodoxe en Roumanie

Instantaneu de la standul de cărţi

L’un des phénomènes positifs qui ont suivi la Révolution roumaine de 1989, le résultat direct de la liberté de pensée et d'expression gagnée, fut l'émergence de nombreuses publications (livres et périodiques) chrétiennes orthodoxes. La liberté de l’Église, l’inauguration de nombreuses facultés de théologie ou le développement de celles qui existaient déjà, ainsi que l'enseignement de la religion dans les écoles, ont conduit à une demande accrue d’ouvrages théologiques et catéchétiques. La reprise de la création roumaine de la première partie du vingtième siècle, la redécouverte de la littérature théologique et catéchétique moderne et prémoderne (des XVIIIe-XIXe siècles) des pays roumains et du reste de l'espace traditionnel orthodoxe (principalement la Russie et la Grèce) étaient des objectifs immédiats, assumés avec enthousiasme par les nouvelles maisons d'édition.
A ces orientations a été ajoutée une attention accordée à la littérature théologique moderne occidentale (y compris des titres représentatifs de la pensée théologique catholique et protestante), surtout les écrits théologiques d'émigrés russes de la première moitié du XXe siècle autour de l'Institut Saint-Serge de Paris.
Aussi, le soutien de la création théologique roumaine, principalement par la publication intégrale de la Philocalie et de l’oeuvre du professeur Dumitru Stăniloae, aussi bien que la découverte de la considérable et variée littérature des prisons communistes - ont été des objectifs tout aussi importants, que les jeunes maisons d'édition orthodoxes ont assumés.
Donc, un grand nombre de traductions, notamment de la littérature théologique classique russe (des XVIIIe, XIXe, XXe), des théologiens grecs du XXe siècle et des théologiens occidentaux russes et des leurs disciples - étaient les principales orientations des éditeurs orthodoxes roumains.
Des maisons d’édition comme Anastasia, Deisis, Bizantină, Agapis, Sophia, Christiana se sont imposées depuis le début des années 1990, avec une présence active et riche dans la marché du livre. D’autres noms, aussi importants, comme Egumeniţa, Eikon, se sont ajoutés au début des années 2000.
Nous ne pouvons ignorer le phénomène des petites et très petites maisons d’édition, gérées par une seule personne (comme Roza Vânturilor, Ileana, Arca Învierii) – des initiatives personnelles de passionnés, motivées par l’intérêt de leur initiateur pour un domaine ou un auteur.
A cela il faut ajouter les collections théologiques lancées par les plus grands producteurs de livres (Humanitas, Nemira, Polirom, Vremea, Paralela 45), collections qui sont parues après la constatation du succès des premières – ce qui constitue une concurrence très dure pour les maisons d'édition orthodoxes. Certaines maisons d'édition orthodoxes ont disparu.
Au total, quelques dizaines de maisons d'édition de livres orthodoxes, fleurissantes dans la première décennie après la révolution, mais survivantes aussi dans un contexte de crise, offrent au public roumain plusieurs centaines de nouveaux titres par an.
Leur participation aux salons nationaux et internationaux du livre en Roumanie (Gaudeamus, Bookfest sont les plus importants) et leur active distribution nationale leur ont assuré une bonne et constante visibilité.
En 2000, un marché de livre orthodoxe a été inauguré à Sibiu, qui centralise pratiquement toute l’offre du livre orthodoxe et reste jusqu’à aujourd’hui le seul marché orthodoxe de Roumanie.

Sursa: http://orthodoxie.typepad.com/Fichiers_2/Edition_orthodoxe_Roumanie.pdf

A apărut la "Arca Învierii" "Canonul lui Tarkovski"

Cartea profesorului Dmitri Salînski "Canonul lui Tarkovski" a fost lansată în cadrul Zilelor aniversare "Tarkovski în 2012" de la Bucureşti, în prezenţa autorului şi a traducătoarei. 

Volumul, tradus şi prefaţat de Elena Dulgheru, reprezintă o parte a cursului original de Hermeneutică cinematografică al profesorului Salînski, ţinut la mai multe universităţi prestigioase din Rusia şi publicat în 2009 la Editura "Kvadriga" din Moscova. 

“Canonul lui Tarkovski” (care, aşa cum ne va arăta în final autorul, nu se referă doar la Tarkovski) dezvăluie planul constructiv ascuns al capodoperei în sine, ca substantiv paradigmatic al limbajului teandric al artei, plan izomorf cu cel al catedralei creştine şi modelat de secţiunea de aur. (Elena Dulgheru).

Din cuprins:

"Asocierile temenologice pun în legătură specificul construcţiei filmelor lui Tarkovski cu planul arhitectonic al catedralei creştine, atât datorită accentului din punctele centrale ale filmului, respectiv ale catedralei, conjugate cu un anumit tip de privire asupra lumii, cât şi datorită faptului că, de regulă, în secvenţele iniţiale ale peliculei este concentrat principiul pământesc, iar în cele finale, cel spiritual. Mişcarea de la unul la celălalt este analoagă mişcării din biserică dinspre partea de vest (pridvor în biserica ortodoxă, nartex la catolici), unde sunt amplasate frescele Judecăţii de Apoi, către est, spre altar. În afară de aceasta, anumite elemente din compoziţia filmelor tarkovskiene pot fi privite ca analoage axelor planului catedralei creştine: navei centrale şi transeptului care o intersectează" (Prof. Dmitri Salînski).

Dosar de presă

• http://ortodox.md/articole/canonul-lui-tarkovski-la-editura-arca-invierii/ (Moldova Ortodoxă, 11 februarie 2013)
• http://cititordeproza.ning.com/group/andreirubliov/forum/topics/file-din-canonul-lui-tarkovski 

• cronica de film. avizul unui spectator (articol pe care il citez integral): 

Două volume dedicate operei regizorului Andrei Tarkovski

Recent au apărut două volume dedicate operei cinematografice semnate de marele cineast Andrei Tarkovski. Primul volum are drept titlu Ambiguitate teatrală și finalitate liturgică în opera lui Andrei Tarkovski și este semnat de Marina Roman, al doilea, Canonul lui Tarkovski, este semnat de Dmitri Salânski, unul dintre cei mai reputați analiști ai filmelor regizorului rus. Primul volum a apărut la editura Bibliotheca, Târgoviște, al doilea la editura Arca Învierii, condusă de colega noastră Elena Dulgheru, în seria Tarkovski.

Citiți mai mult pe blogul criticului de film Călin Stănculescu
Postat pe 20 octombrie 2013.

Pliant editorial

Versiunea franceză a Pliantului editorial Arca Învierii, prezentat în cadrul Zilelor Cărţii Ortodoxe de la Paris  (17-18 februarie 2011),  poate fi accesată pe o pagină a portalului Orthodoxie.com, căruia îi mulţumim pentru găzduire.

La version française du dossier éditorial, présenté dans les Journées du livre orthodoxe à Paris, est accessible sur une page du site Orthodoxie.com. Nous les remercions pour la générosité.

“Scara Raiului în cinema” premiată de Uniunea Cineaştilor

Sâmbătă 17 martie, în cadrul Galei Premiilor Uniunii Cineaştilor din România, un juriu de profesionişti, condus de regizorul Alexa Visarion a conferit volumului “Scara Raiului în cinema. Kusturica, Tarkovski, Paradjanov”, semnat de criticul de film Elena Dulgheru (Editura Arca Învierii, 2011) Premiul Uniunii Cineaştilor pentru analiză filmologică. Alte premii au fost acordate producţiilor cinematografice autohtone din 2011 de scurt şi de lung metraj, film experimental, animaţie, documentar şi ficţiune, înscrise în concurs. Întregul eveniment, desfăşurat la cinematograful Studio din capitală, a fost coordonat de regizorul de film Laurenţiu Damian. Cartea “Scara Raiului în cinema” a mai fost laureată în decembrie 2011 cu Premiul de excelenţă "George Littera" al Asociaţiei Culturale Diallog.

Lansarea "Scării Raiului în cinema" la CinemaIubit

Mai multe fotografii de la lansarea cărţii "Scara Raiului în cinema. Kusturica, Tarkovski, Paradjanov" în cadrul Festivalului Internaţional de film Studenţesc CinemaIubit (Cinema Studio, Bucureşti, 6 decembrie 2011) puteţi vedea pe blogul Asociatiei Orante. Fotografiile sunt realizate de regizorul de film de animaţie prof. univ. dr. Radu Igazsag.

"Scara Raiului în cinema" distinsă cu Premiul de excelenţă "George Littera" 2011 - "revelaţie sacră a discursului filmic"

Miercuri, 14 decembrie 2011, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Vila Rodizio din Bucureşti, volumul "Scara Raiului în cinema" a fost distins de Asociaţia Culturală DIALLOG cu Premiul de excelenţă "George Littera" 2011 - "revelaţie sacră a discursului filmic".

Dosar de presă la "Scara Raiului în cinema" şi "Pentru trecerea zării şi alte poeme"

Anunt dubla lansare de carte la Humanitas-Kretzulescu din 24 octombrie 2011

Reportaj la dubla lansare de la Librăria Humanitas-Kretzulescu în revista Ararat, noiembrie 2011.


Interviu video de la lansarea de la Humanitas-Kretzulescu - Sensotv.ro

Trepte spirituale pe scara cinematografului - Recenzie în Romania Liberă, 31 octombrie 2011, de Gabriela LUPU (vezi mai jos textul integral)

Cronică a dublei lansări de la Humanitas-Kretzulescu, în revista armenească ”Zhamanak” (Armenia, 25.10.2011) (vezi mai jos textul integral)

Anunţ în revista armenească MSHAKUIT ("Cultura"), 26 octombrie 2011.

 Recenzie de  Cristina Manuk în revista Araratonline, 5 decembrie 2011

Trei mari cineaşti pe Scara Raiului

Semnalăm apariţia, la Editura Arca Învierii, a unui volum semnat de doamna Elena Dulgheru – specializată în relaţia dintre cinematografie şi estetica sacrului – despre motivul şi simbolistica Scării Raiului în operele a trei mari cineaşti moderni: Kusturica, Tarkovski, Paradjanov. Prefaţa este semnată de un nume care nu mai are nevoie de prezentare – Manuela Cernat.

Avem de-a face cu un demers estetic ambiţios, aparent riscant dar, la o privire atentă, cît se poate de motivat prin substanţa spirituală a operelor investigate, vizînd o „redescoperire a Bizanţului” în arta Europei de Sud-Est. E vorba – în termenii Manuelei Cernat – despre „O scară al cărei model îndepărtat e cărarea verticală de îngeri, oameni şi demoni din visul patriarhului iacob. O scară a anamnezei” şi, totodată, de „trei sensibilităţi şi paradigme auctoriale reprezentative pentru cele trei moduri de relaţionare cu scarul din lumea contemporană”. Anume: sacrul imuabil al credincioşilor marilor religii, sacrul relativizabil al agnosticilor şi cel refuzat al ateilor. Pe linia acestui demers, Elena Dulgheru diagnostichează, mai întîi, „maladia” contemporană a uitării sacrului în arta contemporană (şi nu numai…), identificînd, prin intermediul celor trei mari figuri ale cinematografiei, trei căi ale „reamintirii”. Incursiunea în istoria filmului religios şi în raporturile acestuia cu politicul este însoţită, avenit, de analiza formelor de reprezentare filmică a mesajului spiritual din ultimele cinci decenii, dublată de identificarea promptă a surselor estetice, filozofice şi ideologice aferente. Trebuie spus că, din cele trei substanţiale studii de caz privind imaginile Paradisului, cel mai amplu şi mai detaliat este – nu întîmplător – cel dedicat cineastului armean Serghei Paradjanov, veritabilă micromonografie. Într-adevăr: filmografia acestuia (Sayat-Nova, Aşik-Kerib, Legenda fortăreţei Suram ş.a.) sau, cu o inspirată formulă a autoarei, „cinem-arheografia” sa, oferă, de departe, gama cea mai bogată şi mai diversă a reprezentărilor edenice, ducînd filonul creştinismului răsăritean, armeano-bizantin, pînă pe coordonatele postmodernismului, care îi acordă – crede Elena Dulgheru – o nouă şansă reprezentaţională. „Postmodernismul creştin” e văzut ca „un miracol al Răsăritului” şi, aş adăuga, o contribuţie majoră a artei răsăritene contemporane. Densă, multistratificată, cu un discurs vădind competenţă, precizie a valorificării surselor şi claritate conceptuală, cercetarea urmăreşte varii izvoare biblice şi mitico-simbolice (între care legenda românească a Mănastirii Argeşului), iar rezultatele sunt demne de toată atenţia, dincolo de fruntariile esteticii cinematografice. Volumul este completat, la final, de o „Anexă bio-filmografică” a celor „trei mari”.

Cristina MANUK

__________________________________

Trepte spirituale pe scara cinematografului

Recenzie în Romania Liberă, de Gabriela Lupu , 30 octombrie 2011

 

Lucrarea scoate în evidenţă nu doar calitatea de revoluţionari ai filmului a celor trei cineaşti, ci şi valenţele mistice ale operelor lor. Cartea continuã direcţia de cercetare în domeniul esteticii sacrului şi a cinematografului iniţiată de autoare cu volumul „Tarkovski. Filmul ca rugăciune. O poeticã a sacrului în cinematograful lui Andrei Tarkovski". Cei trei regizori şi filmele lor sunt folosite ca „material didactic" pentru a exemplifica raportarea artistului la divinitate.

Dacă Tarkovski este recunoscut ca un cineast mistic, fiind considerat omologul lui Dostoiveski în cinema, iar Padajanov prin „haltele" sale în puşcăriile sovietice a căpătat o aură de martir, un pic mai dificil de încadrat la categoria „mistic" este Kusturica. Şi acesta însă ar putea avea un corespondent biblic, în figura fiului risipitor, iar filmele sale „Underground" sau „Vremea ţiganilor" despre asta şi vorbesc, despre o îndelungată călătorie prin război, prin vicii sau prin deşert în căutarea luminii.  

__________________________________

Cronică a dublei lansări de la Humanitas-Kretzulescu, în revista ”Zhamanak” (Armenia, 25.10.2011)

Բուխարեստում տեղի է ունեցել Փարաջանովին, Կուստուրիցային և Տարկովսկուն նվիրված գրքի շնորհանդեսը

• 17:49
• 2011-10-25

Ինչպես տեղեկացնում է «Առաջին լրատվական»-ը, հոկտեմբերի 24-ին Բուխարեստի կենտրոնական գրախանութներից մեկում ներկայացվել է կինոքննադատ և բանաստեղծուհի Ելենա Դուլգերուի «Դրախտի աստիճանները կինոյում. Կուստուրիցա, Տարկովսկի և Փարաջանով» գիրքը (Elena Dulgheru, Scara Raiului in cinema. Kusturica, Tarkovski, Paradjanov):
Միջոցառմանը ներկա են եղել կինո և գրաքննադատներ, կինոգործիչներ, արվեստագետներ, մշակութային մամուլի լրագրողներ, ինչպես նաև Բուխարեստի հայ և ռուս համայնքների ներկայացուցիչներ:
Հեղինակին ուղղված շնորհավորական խոսքով և 20-րդ դարավերջի համաշխարհային կինոյի ու մտքի վրա խոր հետք թողած այդ խոշոր անհատների գնահատումով երեկոն բացել է Հայաստանի դեսպան Համլետ Գասպարյանը, որին հետևել է Վրաստանի գործերի ժամանակավոր հավատարմատար տիկին Պալիանիի խոսքը:
Միջոցառմանը ելույթ են ունեցել հայտնի կինոքննադատ, դոկտոր պրեֆեսոր Մանուելա Չեռնատը և բանաստեղծուհի Լիլիանա Ուրսուն:

Scara Raiului în cinema. Kusturica, Tarkovski, Paradjanov

THE LADDER OF HEAVEN IN CINEMA. KUSTURICA, TARKOVSKY, PARAJANOV

The book continues to explore the aesthetics of sacredness in cinema and in arts, a direction of research which has been started by Elena Dulgheru with her volume “Tarkovsky. Film as a prayer. A poetics of the sacredness in Andrei Tarkovsky’s cinema” (Arca Invierii Publishing House, Bucharest, 2002). Three complementary auctorial paradigms, outstanding for the three ways of relating to sacredness in contemporary world (the sacred, as a transcendental and immutable value of the great religions; the relativising or immanent sacred of the freethinkers and agnostics; and the lost or forgotten absolute of the atheists returning to God, respectively) are put together in order to sustain a fundamental ontological, mythical, religious image, which had been ensealed from the very beginning in our collective subconsciousness: the image of the primary blissful topos. Three very different film-makers have been chosen to give substance to these three paradigmas.

“With this new volume, Elena Dulgheru reaffirms her rare and therefore more precious quality: the gift to transform a scholastic tome of cultural history into a passionate lecture, carrying along the lecturer into a surprising spiritual adventure, at the end of which he will be meeting the revelation of an redemptive dimension” (Manuela Cernat).

Festivalul de Artă Creştină „Sinapsa”, 28-29 octombrie 2011, Teliu (jud. Braşov)

Asociaţia „Sinapsa XXI”, Asociaţia Social-Culturală „Suflet Transilvan”, Parohia Ortodoxă Teliu-Vale şi Primăria comunei Teliu, jud. Braşov, vă invită la:

Festivalul de Artă Creştină „Sinapsa”

Dedicat canonizării sfântului Andrei Şaguna, Mitropolitul Ardealului, şi memoriei părintelui Ghelasie Gheorghe de la Frăsinei. Va cuprinde câteva conferinţe pe tema artei creştine, lansări de carte, precum şi reprezentaţii de poezie, teatru, muzică, pictură (artă iconografică) şi film. Se va desfăşura în intervalul 28-29 Octombrie 2011 în comuna Teliu, judeţul Braşov, la Căminul Cultural din Teliu.

Participanţi (în ordine alfabetică):

Paul Aretzu, Luigi Bambulea, Virgil Borcan, pr. Costin Butnar, Alice Butnar, Ana Atena Butnar, Cătălina Cadinoiu, Florin Caragiu, pr. Ioan Chirilă, Daniel Drăgan, Marian Drăghici, Elena Dulgheru, Aida Hancer, Cristi Iacob, Gabriela Iacob, pr. Nicolae Jinga, Adriana Lisandru, pr. Ioan Mărginean, Adrian Munteanu, Monica Patriche, Cristina Petruţ, Nicoleta Popa, Adrian Popescu, Eugen Serea, Octavian Soviany, Aleksandar Stoicovici, Laurenţiu Ciprian Tudor, Sarah Tîlvăr, Eugenia Ţarălungă, Liliana Ursu, Miruna Vlada. Moderator: Florin Caragiu

Program:

Vineri 28 Noiembrie

13.30 Deschidere

14.00-15.00 Prelegeri despre arta creştină

15.00-17.00 Poezie şi Muzică

17.00- 17.45 Teatru

17.45-18.30 Lansări de carte

18.30-19.15 Masa

19.15- 21.00 Film, Masă Rotundă

Sâmbătă 29 Noiembrie

8.00-10.00 Sfânta Liturghie

10.00-10.30 Expoziţie de artă iconografică

10.30-11.00 Teatru

11.00-13.00 Poezie şi Muzică

13.00-14.00 Masa

14.00-14.30 Teatru

14.30-16.30 Poezie şi Muzică

Parteneri Media: Asociaţia „Orante”, Braşovul tău, Cenaclul „Bocancul Literar”, Cenaclul literar „Pavel Dan” (Timişoara), Cenaclul literar „Caii verzi de pe pereţi” (Braşov), Editura „Platytera” (Bucureşti), Editura „Arania” (Braşov), Editura „Arca Învierii” (Bucureşti), MixTv, Radio Braşov, Radio Târgu-Mureş, Revista Feed-Back (Iaşi), Revista „Ramuri” (Craiova), Revista „Sinapsa” (Bucureşti), Revista „Steaua” (Cluj-Napoca), revista „Verso” (Cluj-Napoca), Revista "Viaţa Românească şi paginile web: http://ghelasiegheorghe.blogspot.com, http://mihaicaragiu.blogspot.com, www.agonia.ro, www.zonaliterara.ro.

Vă aşteptăm!

Pentru trecerea zării şi alte poeme

Cartea este debutul în poezie şi în ilustraţie de carte al criticului de film şi eseistei Elena Dulgheru.

Referinţe critice

Paradoxurile pe care le include în sine poezia Elenei Dulgheru sunt mai multe. Primul dintre ele este acela că, deşi foloseşte fără reticenţă şi respectuoasă, aş zice, forme tradiţionale, tonul, atmosfera şi impresia pe care o lasă sunt ale unei nonşalante contemporaneităţi. De la ritmul de doină sau de baladă şi până la cadenţele de haiku, versul curge prin două albii care se cuprind una într-alta: cea a timpului de totdeauna şi cea a zilei de azi. Un alt paradox, la fel de tulburător, cuprins în aceste versuri este acela că fără să fie o poezie religioasă, ea este una mistică, umbra luminoasă a Paradisului planând peste cuvinte ca o continuă şi subînţeleasă aureolă pe care, doar din când în când, o aluzie culturală sau o referinţă teologică o explicitează cu timiditate. Simbolul secret al peştelui care revine astfel mereu, cu încăpăţânarea de a nu lăsa uitat sensul esenţial, ca şi rugăciunile propriu-zise din ultima secţiune a volumului apar ca o transcriere într-un alfabet mai înalt al celorlalte forme de iubire.

Ana BLANDIANA

Este o carte scrisă parcă la „pragul minunii” şi sub pârga luminii de Sus prin care autoarea ne invită să trecem alături de ea zarea pentru a-i cunoaşte rânduiala poetică. (…) Drumul spre Înalt s-ar mai putea intitula această călătorie iniţiatică prin intermediul poeziei. (…) Cele nouă cicluri ale volumului pot fi privite şi ca nouă trepte spre o nouă naştere în Duh. Precum nouă des-pătimiri sau tot atîtea încercări de eliberare de prisosul lumii.

Liliana URSU

Umbrite de cea de-a 4-a Antinomie („există o cauză primă a lumii – Dumnezeu”), din anatomia „raţiunii pure”, se desprind rădăcinile acestei poezii al cărei fast o leagă deodată de răsăriturile (din Urania, cu ierarhiile cuvenite) şi de apusurile în pământul văzut ca un patrimoniu bine păstrat, din ancestralitate.
Şi cerul şi pământul – o matrice a-tot-integratoare generând, la nesfârşit, metafora şi semnificaţia: „Deodată e totul a fi / Şi se umple văzduhul de mine / Acest zbor, acest rupt Miazăzi…”
F. de Saussure formula, într-una din paginile lingvisticii sale generale: „gândul este pagina, sunetul, contrapagina”, lămurind astfel asupra armoniei organice care fiinţează în acel ţinut inefabil dintre impresie şi expresie.
Această poezie exprimă tocmai indestructibilitatea dintre gândul aşezat foarte şi cuvântul care-l îmbracă pe măsură. Crinii câmpurilor. Ora „pogorârii hlamidelor de purpură pe pământ”.
Această poezie se defineşte în relaţie cu acea „cauză primă” de care am amintit. Ea a absorbit axioma matematică în metaforă.
Ea a dus „cauza primă”, în eonul postmodern, la „ruperea Zării”.
Iar explicaţia o luăm din fulgurările unor lumi îndepărtate – Extremul său Orient care e tocmai sufletul său a cărui energetică se descoperă şi se cucereşte pe respiraţia unor ample poeme ori în esenţa unui haiku. Şi chiar „va opri în loc o stea”, în acest exod către transparenţă, în care „de aur e jertfa Tatălui”; transparenţa dinspre „Alba Poartă a Luminii”. Ca desen şi compoziţional, în acest registru al „corespondenţelor”, poemele amintesc de stampa unui Hokusai.
Poeta a coborât, apoi, în istorie şi cotidian, pe cărarea îngustă a salvării prin artă.
Iar poezia – ca un triunghi pe care îl înghiţi într-o supremă nevoinţă – i-a devenit condiţia de zonă de supravieţuire. Regentată de „Duhul cu putere de Sus / Ca un clopot cu rădăcina în Cer / Ca o ancoră de lumină”.
După zece ani de tăcere („un temps de vivre”), Cuvântul se întoarce, într-un alt timp („un temps pour témoigner de vivre”).
Prin arta „cu totul şi cu totul de aur”, în armonia dialectică, din determinismul în care poeta, în ipostaza şi de stalker contemporan, se nevoieşte pre sine.

Nazaria BUGA

Poeta, ale cărui intuiţii se întind spre capătul timpului, trăieşte indefinitul limitei ca pe o urgenţă a comprimării viziunii şi a trăirii veşniciei în clipă (...) Poeta are fervoarea experimentării, astfel că întâlnim şi poeme dominate de ermetism, ce ne amintesc de Ion Barbu (...) Sunt zone în care proliferează asociaţii trans-logice în maniera slalomului imagistic nichitian (...) Versul ce survolează existenţa, luând prim-planuri dintre cele mai neaşteptate, provoacă permanent la participare.

Florin CARAGIU

Te aştepţi din partea unui critic de film să folosească din plin imaginea, dar poezia Elenei Dulgheru pare să vină din zona unui inefabil care nu acoperă imaginarul evaziv pictural (...) Poeta şi criticul de film par să se despartă aici, poezia ţinând de o dimensiune a sacrului, de un act categoric al artei ca Viaţă. Întâlniri esenţiale şi întrebări esenţiale refac un fel de plasă în care sunt pescuite noduri şi semn.

Monica PATRICHE

Desenele Elenei Dulgheru nu par doar ilustraţii la propriile poeme, de fapt nici nu sunt pe de-a întregul, ci se înfiripă ca alte poeme, exprimate într-un alt limbaj (...) Linia şi litera devin simboluri şi semne, iar de metamorfozele acestea proteice poeta-pictor nu pare deloc străină, chiar dimpotrivă – ştie să le caute, să le găsească, să le confere noi forme şi tîlcuri, dimensiuni şi perspective (...) Lumina, invizibilul făcut vizibil, ludicul, geometria, paradoxul – sunt tot atîtea prezenţe ale desenelor ei, care nu se uită prea uşor.

Vladimir BULAT

O carte semnată şi contrasemnată de Elena Dulgheru, dar aproape nimic despre film! Încă două vocaţii ascunse în spatele istoricului de film… Un dublu debut, pentru o lectură complementară: a cuvintelor prin imagini, a formelor prin versuri, a poeziilor prin desene… Pentru o reîntâlnire şi aşezare a desenelor alături de cuvinte: desenul vis-a-vis de poezie.

Radu IGAZSAG

O recenzie a cărții, semnată de scriitorul și publicistul Dan Stanca, publicată în Ziarul Lumina din 24 septembrie 2013.

Tarkovsky. Film as a Prayer. A Poetics of the Sacred in Andrey Tarkovsky's Cinema

Translation from Romanian.
TABLE OF CONTENTS

FOREWORD
ANDREY TARKOVSKY AND THE TIME OF HIS LIFE
THE POETICS OF THE SACRED IN ANDREY TARKOVSKY’S CINEMA
0. ARGUMENT
1. SACRED IN ART
2. THE SACRED SPACE
  2.1. Space in Art – Space in Cinema
  2.2 The Virtual Space
  2.3. Virtuality And Metaphysics
  2.4. Cinematic Space: Between Virtuality And Metaphysics
  2.5. Sacredness in Andrey Tarkovsky’s Cinema
  2.6. The Archetype of the House
    2.6.1. The Earthly House: Solaris
    2.6.2. The Childhood House: Mirror
    2.6.3. The House as an Object of Offer: The Sacrifice
    2.6.4. The Borrowed House: Nostalgia
    2.6.5. The Lack of the House: Ivan’s Childhood
    2.6.6. Man Has No Place On Earth: Andrey Rubliow
    2.6.7. The Tabor Dwelling: Stalker
  2.7. The Archetype of the Edenic Garden

3.THE MOTIF OF TIME IN ANDREY TARKOVSKY’S MOVIES
  3.1. Lucian Blaga’s Model of Temporal Horizons
  3.2. Time-as-An-Artesian-Fountain: Ivan’s Childhood and Andrey Rubliow
  3.3. Between Time-as-An-Artesian-Fountain and The Waterfall-Time: Solaris
  3.4. The Reverted Time of Repentance: Stalker
  3.5. The Time of the Memory: Mirror. The Motif of Duplicates
  3.6. The Time of Expectation and The Time of Action: Nostalgia
  3.7. The Eschatological Time: The Sacrifice
  3.8. Notes upon Lucian Blaga’s Time Model

4. THE CHRISTIC MOTIF
  4.1. From The Art of the Icon to a Christian Cinema
  4.2. The Deified Matter
    4.2.1. A Noah’s Ark: the Horse, the Dog, the Fowl
    4.2.2. The Poetics of the Four Elements
     4.2.2.1. The Motif of the Water
     4.2.2.2. The Motif of the Earth. Jonas’ Sign. The Parable of the Mud
     4.2.2.3. The Motif of the Air
     4.2.2.4. The Motif of the Fire
     4.2.2.5. The Pneumatophoric Vocation of the Matter
  4.3. The Iconic Face
    4.3.1. The Image of the Woman: The Archetype of the Virgin
    4.3.2. The Image of the Child: The Archetype of the Divine Infant
  4.4. The Christic Character
  4.5. The Philokalia of the Artist Today
  4.6. The Prophet-Artist

5. EPILOGUE (“Pray For Artists!”)
The Passions Upon Andrey
Andrey Tarkovsky’s Letter to The President of GOSKINO
Andrey Tarkovsky: Word of the Apocalypse
The Poems of the Father in The Movies of the Sun
Views of Spectators. Filmography. List of the Prizes

PRESENTATION OF THE BOOK
Quoted on: andreitarkovski.org/bibliografia.html
and on Nostalghia.com

Everyone accepts the presence of a metaphysical, spiritual, even religious and prophetic message of Tarkovskian films, but almost no one can explain how they work on the conscience of the spectators, their power of conviction, their mystery.
On the other hand, the "hunt for symbols", which became almost a common fashion in recent criticism and which can be encountered in some Tarkovskian studies, leaves the analyses at the middle of its way (the way from film aesthetics to spirituality).
The introductory chapter "Sacredness in Art" rises the question about the possibility of art to represent the sacredness, or in what degree and in what way has art the power to invoke immateriality, even the grace of the Holly Spirit? When the virtual space becomes metaphysical or even sacred? Both art and religious ritual use symbols (each one, in its specific ways) to signify the sacredness.
Approaching to cinema, which is, essentially, an art of image and movement, being described, therefore, by space and time, the book analyses the possibility of space and time to reflect spiritual world: can we speak about a "sacred space" and a "sacred time" in art, especially in cinema? These are the subjects of the next two chapters: "The Holly Space" and "The Motif of Time".
For finding out an answer, we have to open some chapters from the morphology of culture, that is the concept of space at Leo Frobenius and the concept of time at Lucian Blaga. These two thinkers of the XX-th century sustain that the dominant morphology of forms created by a culture brings to light the essence of its soul. Closed spaces, characteristic to Eastern (continental) cultures and best expressed by the Byzantine cathedral evidence the belief that spirit can find safe house in materiality. The opposite, the opened to infinite space, expressed by the Gothic cathedral and typical to the West-European culture reveals the tendency to transcend matter for conquering the spirit.
In Tarkovsky's scenographies the most recurrent object is the house: a traditional house, usually surrounded by a garden, a forest and a lake and which becomes the secret home, the shelter of the human soul. Tarkovskian house is an archetype (in Jungian sense). In all Tarkovskian films, the presence, loss or absence of the house express the state of the hero's soul and his deepest reasons of action. The archetype of the house must be related with emblematic moments from the peregrinations of the ancient Jews in order to find a place for the sanctuary, that is a home where human's soul and God would meet each other - such moments, hidden in our collective subconsciousness, are discretely evoked by Tarkovskian movies. All these considerations are widely argued and exemplified in the chapter "The Sacred Space".
Tarkovsky is considered an artist of the memory, a "sculptor in time". Although time takes shape in his hands, it isn't an ultimate value; time obeys to the filmic idea, giving it a visual expression. The three models of subjective time, the three temporal horizons enounced by Lucian Blaga (the fountain-time, the stream-time and the waterfall-time, refering, respectively, to the past, to the present and to the future) are present in the narrative structure of the films and reflect the heroes' conscience, their deepest expectations and their "strategy" of redemption. It is the third chapter, "The Motif of Time", in which the behaviour of these temporal horizons in Tarkovskian films is analysed, giving also an answer regarding the function of time, as a philosophical notion, for the human conscience.
The chapter "The Christic Motif" concludes: there isn't time or space that determine culture, therefore human conscience; even in art they are only a reflection of the spirit. Consequently, the deepest motif in Tarkovskian works is The Christ-like Motif. Reconciling matter and spirit, the Christian cross can be rediscovered in major art, joining the sensitivity of matter with human consciousness, enlightened by God.
Descending from aesthetic idea to the concreteness of the film frame, we notice that both natural elements (water, air, earth, fire), animals (the horse, the dog, the bird) and human beings (the woman, the child, the Christ-like hero) seem to be witnesses of a hierophany. Indeed, the matter has a pneumatophor vocation, it is able to remember the spirit: both the Fathers of the Church and modern physics are confirming that.
Therefore, the talent of a great artist consists in "catching" the touch of the holly grace upon the humility of the dust. It is interesting that, from all the abundance of the ancient symbolism of the four elements and of animals, leading us from heaven to hell and to the spaces of different mythologies, Tarkovsky instinctively selects those meanings that are useful to the spiritual dialectics of human conscience, on his way to redemption.
By the same meaning, the presence of humans, never pointing out their psychology, leads directly to their celestial archetype (respectively, the archetype of The Virgin, of The Divine Child and of The Saviour). Their similitude with the Orthodox icon can't be ignored and reveals the sacred dimension of the human being and our urgent need of interior restoration.
The book ends with some remarks about Tarkovsky's relation with Christianity and the prophetical dimension of his art. The vocation of major art, even nowadays is nearly similar to that of the Church and the religion, that is to remind people about their divine origin and to rejoin (re-ligio) humans with Divinity. A great artist is for the society almost what is a priest for the Church but, because of the chaotic character of postmodern culture, his capacity of spiritual orientation is hardly tempted. That's why the Epilogue's motto is: "Pray for the artists!".

See also: Marian Radulescu comments the book ”Tarkovsky. Film as a Prayer”

Prefaţă de Elena Dulgheru.
Anul apariţiei: 2004
Format: 14 x 20 cm., 96 de pagini.
Stare stoc: în curs de epuizare.
Preţul în librărie: 8,9 RON

Cartea cuprinde un interviu luat de criticul de film Elena Dulgheru în 2003 "celei mai documentate purtãtoare de cuvânt a regizorului", centrat în jurul a "trei generatii Tarkovski", fotografii de familie şi o suitã de povestiri autobiografice inedite ale Marinei Tarkovskaia.
Cuvântul de forţã al cãrţii este rostit de sora regizorului: «Povestea Cãlãuzei este "povestea" lui Hristos».

Fragmente se pot citi la: Traduceri si originale ED-De-vorba-cu-Marina-Tarkovskaia

Recenzii şi referinţe

• Magda Mihăilescu, Adevărul, 2004, http://www.adevarul.ro/articole/2004/aparitii-editoriale-12.html
• Marian Rădulescu, Liternet, dec. 2009, Sister act - De vorbă cu Marina Tarkovskaia, sora regizorului Andrei Tarkovski; http://cinetipar.blogspot.com/2009/12/de-vorba-cu-marina-tarkovskaia-2004.html

• De vorbă cu Marina Tarkovskaia, sora regizorului Andrei Tarkovski

Marian Sorin Rădulescu       23.11.2012 

titlu: De vorbă cu Marina Tarkovskaia, sora regizorului Andrei Tarkovski
autor: Elena Dulgheru
editura: Arca Învierii, 2004
număr de pagini: 96
Cartea Elenei este al doilea volum apărut în limba română despre celebrul regizor (după Andrei Tarkovski – Filmul ca rugăciune, al aceleiaşi autoare).
Sinopsis: Pe lângă interviul cu Marina Tarkovskaia, volumul mai cuprinde cinci povestiri din cartea acesteia, Cioburile oglinzii, în care „fenomenul Tarkovski” este urmărit pe parcursul a câtorva generaţii, poeziile lui Arseni Tarkovski din filmele fiului său (Oglinda, Călăuza, Nostalgia), articolul „Andrei, Cel Întâi-Chemat al artei a şaptea”, un tabel cronologic al vieţii şi o filmografie Andrei Tarkovski.

La peste 25 de ani de la moartea sa (în 1986), „mitul Tarkovski” e încă viu. Sora regizorului este acum un PR autorizat al acestui regizor nepereche. A călătorit în toată lumea cu filmele sale, a scris cărţi, a dat interviuri.
Îşi aminteşte – între altele – de mini-stagiunile dedicate lui Tarkovski în Germania (când entuziasmul receptării a topit proverbiala răceală a nemţilor) şi din Chile (unde organizatorii au pregătit o pancartă pe care au scris: TARKOVSKI TRĂIEŞTE!). A apărut însă şi o „ofensiva anti-Tarkovski” a criticilor de film din Rusia şi nu numai:
„Această tendinţă a culturii noastre, a literaturii, din muzica uşoară, din televiziune, din mass media, toată această avalanşă de vulgaritate şi de cinism prăbuşită peste noi nu poate să nu se răsfrângă şi asupra culturii majore, asupra filmului şi, în particular, asupra atitudinii faţă de Tarkovski”, comentează Marina Tarkovskaia.
„Oamenii de asfalt”, mai spune ea, „nu se pot apropia de un ideal spiritual, ca acela  al lui Andrei”.
Poate avea Tarkovski urmaşi spirituali în cinema? – îşi întreabă Elena Dulgheru  interlocutoarea. Modul de supravieţuire în lumea filmului – explică sora cineastului – este exacerbat mercantil:
„Timpurile de acum din Rusia şi din întreaga lume sunt dominate de bani, numai de bani.” Prin urmare, Tarkovski nu mai are urmaşi: „A fost Kaidanovski, care din nefericire a murit foarte devreme.” Ar mai fi, în cinematograful contemporan, Alexander Sokurov, însă „şi el îşi are calea lui proprie”.
Capitolul „Andrei Tarkovski – Cel Întăi Chemat al artei a şaptea” trece în revistă cugetările şi convingerile regizorului despre enorma responsabilitate a artistului şi „arta păcătoasă” – un „gând sacrileg” determinat de criza culturală a ultimului veac. Ultimul sfert de veac XX îi permite artistului să se poate dispensa de orice reper spiritual, să-şi privească talentul ca pe o proprietate a sa, să considere că talentul nu îl obligă la nimic.
De unde şi lipsa de spiritualitate din arta contemporană: „Arta – afirmă Tarkovski în celebrul său Cuvânt despre Apocalipsă, rostit de cineast cu doi ani înainte de a muri, în biserica londoneză St. James – se transformă fie într-o căutare formală, fie într-un produs comercial, iar cinematograful se găseşte în punctul de vârf al acestei situaţii.”

Sursa: http://hyperliteratura.ro/de-vorba-cu-marina-tarkovskaia-sora-regizorului-andrei-tarkovski/

Citări:
http://radudumbrava.wordpress.com/2007/10/05/cazul-andrei-zvyagintsev-o-noua-aparitie-autentica-in-cinematografia-rusa/

Ghidul mănăstirilor din Basarabia

Autor: GHEORGHIŢĂ CIOCIOI
Conţine harta mănăstirilor Basarabiei.
Prefaţă de Gheorghiţă Ciocioi.
Anul apariţiei: 2004
Format A6, 80 de pagini.
Stare stoc: disponibil.

Preţul în librărie: 6 RON

Acatist închinat Icoanei Maicii Domnului “Sporirea Minţii”

Anul apariţiei: 2003
Format: A6. Număr de pagini: 32
Traducere din limba rusă şi Postfaţă de Elena Dulgheru.
Stoc: în curs de epuizare.
Preţul în librărie: 1,5 RON.

ICOANA MAICII DOMNULUI SPORIREA MINTII
Ziua prãznuirii: 15/28 august (stil nou)

Icoana a fost descoperitã în Rusia, în catedrala Schimbãrii la Faţã din oraşul Rîbinsk, gubernia Iaroslav. Oamenii se roagă la aceastã icoanã pentru luminarea minţii, pentru reuşitã şi spor la învãţãturã şi la examene. Pãrinţii care descoperã la copiii lor o slãbiciune a minţii în deprinderea ştiintei de carte şi a învãţãturii de credinţă aleargã la aceastã icoanã, pentru a se ruga Preasfintei Nãscãtoare şi dumnezeiescul sãu Fiu, ca izvoare de înţelepciune pentru sporirea minţii copiilor lor.

Textul complet al Acatistului: Traduceri si originale ED - Acatist-in-cinstea-icoanei

Tarkovski, Filmul ca rugăciune. Ediţia a II-a

Autor: Elena Dulgheru
Prefaţă la ediţia a II-a de Elena Dulgheru.

Anul aparitiei: 2002.
Format: 14 x 20 cm.
Stare stoc: disponibil.

Preţul în librărie: 24 RON

Din cuprins:
4.1. De la arta icoanei la un cinematograf creştin
4.5. Filokalia artistului, azi

...............................................

Cronici, referinţe, comentarii:

Valerian Sava, Filmul în trei proiecţii, România literară nr. 19/2002, http://www.romlit.ro/filmul_n_trei_proiecii

Magda Mihăilescu, Adevărul, 2002

Călin Stănculescu, România Liberă, 2002

Alex Leo Şerban, Un artist sovietic, Dilema, nr. 476/2002, http://www.ceeol.com/aspx/getdocument.aspx?logid=5&id=695FB729-6CB1-11D6-AD83-00C0DFF40141;

http://www.observatorcultural.ro/jurna.l.s*articleID_3554-articles_details.html

Alexandra Titu, Raţiunea mistică, an VII, nr.1-2/2001, an VIII, nr.1-2/2002, an IX, nr. 1-2/2003, Editura Sf. Gheorghe Vechi, 2003, p. 168, Traduceri si originale ED.

Silviu Man, http://www.bookblog.ro/eseuri/tarkovski-%e2%80%93-filmul-ca-rugaciune-o-poetica-a-sacrului-in-cinematograful-lui-andrei-tarkovski/, http://sus.ro/tarkovski-%E2%80%93-filmul-ca-rugaciune/

Marian Rădulescu http://saskiul.blogspot.com/2009/08/tarkovski-filmul-ca-rugaciune.html

Marian Rădulescu, noiembrie 2007

http://agenda.liternet.ro/articol/5925/Marian-Radulescu/Coming-Home-Nostalghia.html

Marian Rădulescu, 11 mai 2009,

http://1linereview2.blogspot.com/2009/04/stalker-1979.html

Marian Rădulescu - Zona, spaţiu taboric, august 2007

http://agenda.liternet.ro/articol/5398/Marian-Radulescu/Zona-spatiu-taboric-Stalker-Calauza.html

Alex Rădescu, 14 ianuarie 2008 http://www.alexradescu.ro/2008/01/andrei-tarkovski-filmul-ca-rugaciune.html

Catarsis blog, 14 decembrie 2007, http://asa-incepe.weblog.ro/2007-12-14/235810/Andrei-Tarkovsky.html

Cinemaloghia, 3 martie 2008, Casa în filmele lui Andrei Tarkovski, http://cinemaloghia.blogspot.com/2008/03/casa-in-filmele-lui-andrei-tarkovski.html
Marian Rădulescu, 9 septembrie 2009, Cinetipar. Filme pe româneşte. Cărti, edituri, rafturi
Marian Rădulescu, septembrie 2009, Spre poetica sacrului la Andrei Tarkovski

Tarkovski. Filmul ca rugăciune. O poetică a sacrului în cinematograful lui Andrei Tarkovski

Autor: Elena Dulgheru
Anul aparitiei: 2001
Format: 14 x 20 cm., 267 pagini.
Prefata de Prof. Univ.Dr. Manuela Cernat.
Stare stoc: epuizat
"Faţã de nu puţinii exegeti ai dispãrutului cineast, Elena Dulgheru este prima şi, deocamdatã singura, care a avut intuiţia sã-i descifreze creaţia în cheie creştin-ortodoxã [...] Cu atât mai mare este meritul tinerei autoare a volumului de faţã. Ea propune cea mai adecvatã, mai profundã şi mai pertinentã interpretare a operei lui Andrei Tarkovski, pornind de la afirmaţia cineastului, pe care a şi ales-o ca motto: "Arta este o formã de rugãciune". Manuela Cernat

Fragmente din carte se pot citi la: Traduceri si originale ED-tarkovski-filmul-ca-rugaciune

Sfântul Serghie de Radonej, Teologul Sfintei Treimi

Autor: Înţeleptul Epifanie
Anul apariţiei: 2001.
Format: 14x20 cm., 185 de pagini.
Traducere din limba rusă, adaptare, postfaţă şi note de Elena Dulgheru.
Starea stocului: epuizat.

Mai multe fragmente din text la: Traduceri si originale ED - Sfantul Serghie de Radonej